Compostul este materia organică descompusă de bacterii, ciuperci și viermi până devine un humus închis la culoare, cu miros de pământ de pădure. Îl obții din resturi de bucătărie și de grădină, adunate într-o grămadă cu aer, umezeală și un amestec echilibrat de materiale bogate în azot și bogate în carbon. În mod obișnuit durează între trei și douăsprezece luni, în funcție de cât de des îl întorci și de temperatură.
Nu cere utilaje și nu cere teren mult. Un colț de doi metri pe doi, o ladă din paleți sau chiar un container cumpărat sunt suficiente pentru o familie care are o grădină de dimensiuni obișnuite. Secretul nu este ingredientul miraculos, ci raportul dintre ingrediente și răbdarea de a le lăsa să lucreze.
Ce înseamnă materiale verzi și materiale brune?
Gospodarii folosesc două categorii. Materialele verzi sunt umede, proaspete și bogate în azot: cojile de legume și de fructe, iarba proaspăt cosită, zațul de cafea, resturile de plante smulse din grădină. Materialele brune sunt uscate și bogate în carbon: frunzele căzute, paiele, cartonul simplu, rumegușul de la lemn netratat și crengile mărunțite.
Orientativ, la un volum de material verde pui două-trei volume de material brun. Dacă grămada are prea mult verde, devine o mâzgă cu miros de ouă clocite. Dacă are prea mult brun, se descompune extrem de încet, pentru că bacteriilor le lipsește azotul.
| Material | Tip | Observație |
|---|---|---|
| Cojile de legume și fructe | Verde | Se taie mărunt, ca să se descompună repede |
| Iarbă proaspăt cosită | Verde | Se pune în straturi subțiri, altfel se tasează |
| Zaț de cafea și pliculețe de ceai fără plastic | Verde | Atrag viermii de pământ |
| Frunze uscate | Brun | Se adună toamna și se păstrează în saci |
| Paie, fân vechi | Brun | Asigură aerisirea grămezii |
| Carton neimprimat în culori | Brun | Se rupe în bucăți și se udă |
Ce nu pui niciodată în grămadă?
Unele resturi atrag șoareci, șobolani sau câini, altele aduc boli. Lasă-le în afara compostului:
- carnea, peștele, oasele, brânza și alte lactate;
- grăsimile și uleiul de la prăjit;
- excrementele de câine și de pisică, care pot conține paraziți;
- plantele bolnave, cu mană sau cu alte boli ale frunzelor;
- buruienile cu semințe coapte și rizomii de pir sau de volbură, care supraviețuiesc și răsar apoi în strat;
- lemnul vopsit sau tratat și cenușa de cărbune;
- revistele lucioase și hârtia colorată.
Cenușa de lemn netratat poate intra, dar în cantitate mică, presărată subțire, pentru că ridică pH-ul.
Cum construiești o grămadă care chiar funcționează?
Alege un loc semiumbrit, ferit de vântul care o usucă, dar cu acces ușor pentru roabă. Așază grămada direct pe pământ, nu pe beton: viermii și microorganismele din sol urcă singure în material. Începe cu un strat de crengi groase, de zece centimetri, care lasă aerul să circule pe dedesubt. Peste el alternezi straturi de verde și de brun, fiecare de 10-15 centimetri.
Volumul contează. O grămadă mai mică de un metru cub nu își păstrează căldura și se descompune lent. Una de peste un metru și jumătate devine greu de întors. Cu o furcă de grădină întorci materialul o dată la două-trei săptămâni, mutând partea de la margini spre centru.
Cât de umed trebuie să fie compostul?
Testul clasic este testul buretelui stors. Ia o mână de material din mijlocul grămezii și strânge-o în pumn. Dacă se scurg două-trei picături, umiditatea e corectă. Dacă nu iese nimic și materialul se dezintegrează, e prea uscat și trebuie udat. Dacă șiroiește apa, este prea ud și trebuie amestecat cu paie sau carton rupt.
În perioadele fierbinți acoperă grămada cu o pânză de iută sau cu carton, ca să nu se usuce la suprafață. Iarna procesul încetinește, dar nu se oprește, iar primăvara reia ritmul.
De ce miroase și cum repari?
Mirosul de amoniac arată prea mult azot, adică prea mult material verde: adaugă frunze uscate și amestecă bine. Mirosul de ouă clocite arată lipsă de aer, deci grămada s-a tasat sau e prea udă: întoarce-o și adaugă material uscat și zdrențuit. Un compost sănătos miroase a pământ reavăn și nu atrage muște în număr mare.
Dacă apar totuși muștele mici de fructe, îngroapă resturile proaspete de bucătărie la 20 de centimetri adâncime în grămadă și acoperă-le cu frunze.
Cât durează și cum știi că e gata?
Compostul este gata când nu se mai recunosc resturile din care s-a format, are culoare brun-închis, structură sfărâmicioasă și miros plăcut de pădure. Temperatura din interior revine la cea a mediului, semn că bacteriile nu mai lucrează intens. Mai rămân uneori bucăți de crengi sau coji de ouă: le cerni și le pui înapoi în grămada nouă.
Folosește-l în strat de doi-cinci centimetri, presărat la suprafață sau amestecat ușor în primii zece centimetri de sol. Pentru răsaduri, amestecă o parte de compost cu trei părți de pământ obișnuit. Folosit cu măsură, hrănește pământul pentru mai multe sezoane, iar alături de culturi care îmbogățesc solul, cum sunt cele explicate în materialul despre fertilizarea ecologică a solului, înlocuiește aproape complet îngrășămintele chimice dintr-o grădină mică.
Ce greșeli întârzie compostul?
- Grămada nu se întoarce niciodată și rămâne fără aer în centru.
- Se pun doar resturi de bucătărie, fără material uscat.
- Bucățile sunt prea mari: o crenguță groasă durează ani, o crenguță tocată durează luni.
- Se adaugă mereu material nou, iar grămada nu apucă să se coacă. Soluția este un al doilea compartiment: într-unul adaugi, în celălalt lași să se coacă.
- Locul este complet la soare, iar grămada se usucă.
Compostul cere ceea ce cer și citatele despre răbdare: să aștepți fără să te grăbești și să te bucuri de procesul în sine. Prima lopată de humus negru, scoasă din ceea ce altădată ar fi ajuns la gunoi, răsplătește tot efortul.
